Scriu. Dar am constatat că nu am nicio mască de dat jos. Sunt acelaşi eu. Balota, ăla de la mate-info. Şi sunt mândru de mine. În această societate idioată şi ipocrită sunt mândru şi nu mi-e ruşine să spun că, din când în când mai citesc. Că fac voluntariat, (nu, nu vin să-ţi sap grădina sau să-ţi culeg strugurii, că am mai auzit şi de-astea) "muncind", ca un "prost", pe gratis, sunt mândru că nu trebuie să mă prefac şi că nu trebuie să accept ifosele altor persoane doar ca să fiu acceptat. Mandru să fiu EU. Adevărul e că mi se rupe. Mi se rupe că sunt "prost" pentru că "muncesc" pe gratis, mi se rupe că sunt "antisociabil" pentru că prefer să stau cu căştile în urechi citind o carte decât să-mi bat joc de alţi oameni. Mi se rupe că sunt un plictisitor pentru că prefer o scenă de teatru şi nu un cinematograf. Dar la sfârşitul zilei mă pun în pat mulţumit de mine. Mulţumit că a trecut încă o zi în care am făcut ce-mi place, şi că am ajuns să cunosc oameni extraordinari, care au făcut din mine omul de azi. Nu cel mai mare, dar cel mai fericit!
Mulţumesc lor!
(y) ...the Borgia ;)
RăspundețiȘtergere