Mda.. După ce citiți asta, mai ales băieții o să ziceți că vai, nu-i normal ca un bărbat/băiat să vorbească așa și bla bla. Ghicți ce? Nu sunt orcine. Sunt Bogdi, am propriile opinii, păreri și lucruri care îmi influențează viața. Nu mă deranjează să nu fac parte din tiparul adolescentului tipic din ziua de azi. Am trăit și o să trăiesc cu asta foarte bine și fericit de acum încolo.
O să scriu despre minunea care mi s-a întâmplat azi. Da, pentru mine a fost ceva foarte special și dacă aș avea mai multe experiențe de genu` aș trăi fericit încă 100 de ani de acu`.
Azi am fost la ceva curs. Era în cadrul unui proiect la care sunt voluntar. Nu știu dacă eram obosit pt că am stat acolo de la 9 la 17 (super faini oamenii și timpul petrecut acolo. Abia aștept să merg și mâine) sau eram deprimat din alte cauze.. Mă rog, nu contează. Nu voiam eu să stau în casă așa că mi-am luat bicileta și am pornit la drum. Am mers pe draga noastră pietonală și am mâncat o înghețată de la o doamnă super drăguță (mai mâncasem o înghețată de la ea azi și zicea să revin. Am revenit), apoi am fost până la gară ca să iau niște chestii pe care le lăsase acolo un domn căruia îi mulțumesc, chiar dacă nu-l cunosc și probabil nu va citi niciodată asta.
Probabil foarte multă lume nu va citi chestia asta... Dar eu tot scriu.
Bun, să revenim. Deci am mers spre gară și am trecut pe trecerea de lângă magazinul Crișul, ca să ajung pe partea cu gara. Am întrecut un copil care se dădea cu bicicleta, am văzut că se uita la mine și apoi a pedalat puțin mai tare. Am crezut că vrea să mă întreacă. L-am lăsat și după l-am întrecut eu pe el și i-am zis "Ha haaa, te-am întrecut". A râs și a pedalat mai tare, ca să mă întreacă iar. Iar l-am lăsat, am pedalat, l-am întrecut și am repetat "Ha haaa, te-am întrecut". Am mers și din sens opus venea încă un copil, când a ajuns în dreptul celuilalt am auzit "Trebuie să-l întrecem pe băiatul ăsta." Și au pornit cei doi prichindei să mă întreacă. Când ajung relativ aproape de gară îmi zice cel care s-a alăturat ultimul cursei: "Bine, de data asta ai câștigat pentru că ești mai mare." Am râs, i-am zis că nu e adevărat și am continuat. Cât îmi legam bicicleta vin și cei doi micuți și mă întreabă cum mă chemă. Le-am zis că eu sunt Bogdan, iar am aflat că pe ei doi îi cheamă Alex și Gabriel (nu sunt foarte sigur, totuși. Am o foarte mare dificlutate de a reține numele și foarte rar rețin un nume de prima oară când mi se spune), m-au întrebat unde merg și le-am zis că am venit să iau ceva și apoi merg înapoi acasă. Apoi, cu puțină oarecare tristețe în glas, mă întreabă unul dintre copii "Și o să te mai vedem?" Le-am spus că nu știu, că nu stau în zonă și nu trec foarte des pe la gară. Dar m-au provocat la o cursă înapoi. Am acceptat provocarea. Au zis că mă așteaptă acolo până termin. Chiar m-au așteptat. Am pornit la drum. I-am lăsat pe ei în față, voiam să câștige. Cursa a ținut de la gară până la trecerea pe care trecusem. Timp în care, printre multe "sfaturi" și indicații pe care și le-au dat unul celuilalt, am auzit și "Du-te în față, te acopăr eu". Am ajuns la trecere, ei erau foarte fericiți că au câștigat. I-am felicitat, le-am urat mult succes și i-am sfătuit să facă sport. Ei se uitau la mine și le sclipeau ochii. Au spus că așa vor face, am trecut strada, mi-au făcut cu mâna, eu le-am făcut cu mâna și mă întrebau dacă voi fi mâine tot acolo. Le-am zis că nu știu și am plecat.
Acum stau în fața calculatorului și scriu. Pot zice că sunt fericit, că am avut o zi frumoasă. Poate nu e foarte interesant și mulți nu ați ajuns să citiți până aici. Poate și pentru că nu am eu "darul" de a scrie. Dar ce s-a întâmplat azi cu acei copii a fost pur și simplu MAGIC!
P.S: În drum spre casă am mers tot pe pietonală. Am trecut pe lângă doamna cu înghețata și, evident, m-am oprit să-mi mai iau una. Mi-a zis că sunt un drăguț, i-a zis unei tipe de acolo că eu sunt clientul ei fidel. Mi-a pus înghețata și a zis că, pentru că eu sunt clientul ei fidel mi-a pus mai multă. Mi-a zis să revin pe la ea. Ne-am luat la revedere, am plecat și 10 m mai încolo mă trezesc cu înghețata în palmă. Era prea multă și efectiv a căzut te pe cornet. Merci, tanti! Chiar ești super și nu sunt ironic.
